Impozit forfetar
Impozitul forfetar a fost introdus de Guvernul Romaniei in luna aprilie 2009. Acest impozit reprezinta o suma fixa, respectiv un plafon minim 0,5% din venituri sau 16% din profit in functie de care este mai mare. Firmele vor fi nevoie sa achite acest impozit indiferent daca au inregistrat profit sau nu.
Cei care au sustinut introducerea impozitului forfetar au considerat ca masura este necesara, deoarece peste o treime din numarul firmelor romanesti declara pierderi, in conditiile unei cifre de afaceri ridicate, iar statul nu trebuie sa permita firmelor un comportament de tip "free rider", in care acestea obtin un beneficiu fara plata.
Masura a fost criticata de patronate si de asociatiile oamenilor de afaceri, acestia considerand ca impozitarea forfetara ar fi fost o masura buna in perioada boom-ului economic, insa in perioada crizei financiare, masura va afecta in special intreprinderile mici si mijlocii, care oricum au avut cel mai mult de suferit din pricina crizei economice. De asemenea, opozantii acestei masuri au sustinut ca introducerea impozitului forfetar va duce la cresterea ratei somajului, deoarece mai multe firme se vor inchide, precum si la o extindere a fenomenului de evaziune fiscala intrucat cei care detin microintreprinderi vor incerca sa actioneze cat mai mult "la negru" pentru a avea, pe hartie, o cifra de afaceri cat mai mica.
O analiza a impozitului pe profit in tarile din Uniunea Europeana releva faptul ca Austria, Belgia, Franta si Ungaria practica o forma sau alta de impozit forfetar/impozit minim.
Totodata, Franta de unde a fost inspirat impozitul forfetar in Romania, incearca sa elimine progresiv acest tip de impozit, tocmai din cauza crizei financiare, guvernul francez luând primele masuri in acest sens, astfel incat numai societatile comerciale a caror cifra de afaceri depaseste un anumit prag valoric, sunt obligate la plata impozitului forfetar. În Ungaria taxa a fost considerata neconstitutionala si de la 1 ianuarie 2010 va fi abrogata.
|